- arhónte
- s. m., pl. arhónţi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
arhónte
Look at other dictionaries:
arhonte — ARHÓNTE, arhonţi, s.m. Titlu dat magistraţilor care conduceau republica ateniană antică; persoană care avea acest titlu. – Din fr. archonte, lat. archon, ntis. Trimis de baron, 21.01.2003. Sursa: DEX 98 arhónte s. m., pl. arhónţi Trimis de… … Dicționar Român
arhontat — arhontát s. n., pl. arhontáte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ARHONTÁT s.n. (Ant.) Demnitatea de arhonte; timp cât funcţiona un arhonte. [< fr. archontat]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN ARHONTÁT s … Dicționar Român
arhon — ÁRHON s.m. (înv.) Titlu de politeţe cu care se adresa cineva unui boier. [var.: árhonda s.m.] – Din ngr. árhon, árhondas. Trimis de baron, 21.01.2003. Sursa: DEX 98 árhon s. m. voc. sg. (un titlu de boierie) … Dicționar Român
basileu — BASILÉU s. v. împărat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime BASILÉU s.m. 1. (În Grecia homerică) Titlu purtat de conducătorii tribali. ♦ Titlu al celui de al doilea arhonte în Atena antică. 2. (ist.) Titlu oficial al regilor persani… … Dicționar Român
bazileu — baziléu s. m., art. baziléul Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BAZILÉU s.m. v. basileu. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN !baziléu s. m., art. baziléul; … Dicționar Român
